Baza unei relatii stabile nu mai poate fi asigurata de un contract de casatorie religios sau civil.Aceste contracte trebuie sa-si gaseasca un echivalent psihologic-un contract de incredere reciproca, prin care sa se asigure o intelegere in privinta "teritoriului" impartit, evitandu-se in acest mod certurile interminabile, lasand la o parte modalitatile mai mult sau mai putin subtile de dominare a celuilalt.Un cuplu care se doreste solid are tot interesul sa formuleze un asemenea contract intim si sa-l reinnoiasca constant. Aceasta "negociere" trebuie facuta cu calm, infruntand problemele inerente oricarei relatii si gasindu-se solutia care sa convina ambelor parti.Nu trebuie sa uitam ca in cuplu intra doua persoane diferite, doua individualitati distincte,si ar fi o geseala sa incercam sa il modelam pe celalalt dupa propriile noastre idei sau principii,dupa un ideal pe care ni l-am creat.In fond, chiar daca am reusi,persoana de langa noi n-ar mai fi cea de care ne-am indragostit si farmecul initial s-ar pierde.
O solutia mult mai comoda,dar falsa!,este sa credem ca totul merge de la sine.E mai simplu asa.Dar daca ignori o problema, asta nu inseamna ca aceasta problema inceteaza sa mai existe.Daca este o "cheie a succesului"unei relatii,aceasta este ,cu siguranta,comunicarea reala si permanenta intre cei doi parteneri. Dar noi suntem obisnuiti sa ne ferim sa negociem cu sinceritate si realism ceea ce tine de dinmica relatiei in care suntem implicati.Intrebari considerate dureroase,de genul "Care sunt nevoile fiecaruia?","Avem nevoie deun timp privat si cum il folosim?","Ce il face fericit sau ce il deranjeaza pe partenerul meu?"etc.,sunt evitate cu buna stiinta iar atunci cand apar,declanseaza situatii conflictuale. Trebuie sa devenim constienti ca o relatie are dinamica ei proprie care-i contine pe ambii parteneri.In mod obligatoriu,cei doi construiesc in mod constient acest univers numai al lor,care contine standarde de viata si o ierarhie de valori care ilustreaza dorintele ambelor parti.O relatie unilaterala nu este una viabila.
Rezolvarea este la indemana tuturor si nu presupune mare efort.Gesturile marunte,asa-numitele"nimicuri",atingerile afective,lipsite de conotatie sexuala,discutiile libere,pe teme care sunt placute amandurora,ca intr-o prietenie.Intr-adevar, nu poti iubi pe cineva fata de care ai retineri,fata de care eziti sa te deschizi ca in fata celui mai bun prieten.Prietenia este respiratia cuplului,ea reprezinta o temelie mai solida decat sexualitatea pentru a construi o relatie de lunga durata.Ea se sprijina pe comunicarea adevarata,care,la randul ei, se sprijina pe cuvinte care exprima sentimente.Intr-o prietenie totul poate fi spus si totul poate fi acceptat fara sa ne blamam prietenul.Putine cupluri,totusi,reusesc sa ajunga la o asemenea intelegere caci prietenia in iubire este dificila pentru ca obliga la un anume efort de detasare.Nu o detasare frizand indiferenta,ci o atitudine toleranta,care-i permite celuilalt sa ramana ceea ce este. Binenteles,nevoia de autonomie poate fi o adevarata proba a unitatii cuplului.Cel mai adesea preferam sa ignoram ca existam ca individualitate separata.Insa cuplurile care impart 24 de ore din 24 intr-o "armonie"perfecta,nu rezista mult.Cuplurile cele mai fuzionale devin in general cele mai violente.Explozia apare atunci cand se exprima nevoia nerecunoscuta de autonomie ce poate scote la iveala un razboi latent ce impiedica intimitatea reala cu partenerul. Teama unuia ca l-ar putea rani pe celalalt sau ca va fi abandonat daca ar pretinde timp pentru sine stimuleaza registrul spaimelor primare.Iata de ce chestiunea autonomiei individuale,a limitei sau deschiderii cuplului trebuie discutata in doi.Trebuie stabilita o scala a suportabilitatii pentru fiecare dintre cei doi parteneri.Uneori,simplul fapt de a discuta acest lucru tine deja de domeniul insuportabilului.
Este important ca fiecare partener sa-si rezerve cateva minute sau ore zilnic sau saptamanal pentru a-si reface fortele si a fi in masura sa regenereze cuplul, altfel se instaleaza rapid plictiseala.Cuplul cade intr-o rutina care,pe termen lung,nu poate avea decat efecte negative.Pentru ca legatura sa ramana vie,e necesar ca partenerii sa se reintalneasca si sa se redescopere in permanenta.Cand membrii unui cuplu nu-si respecta nevoia individuala de izolare temporara,tot felul de sentimente negative ii fac sa se inchida in sine pentru a gasi introversiunea pe care si-o refuza deliberat. Sa ne oferim spatiul de care avem nevoie ca sa ne dezvoltam interior-iata un ingredient esential al cuplului.Persoana pe care o iubim cel mai mult este si cea pe care riscam sa o uram cel mai mult,din vreme ce ea ne ameninta individualitatea personala.Confruntati cu dificultatile,sa ne amintim ca libertatea este cel mai frumos dar pe care i-l putem face partenerului.Caci, in esenta ei,iubirea e libertatea absoluta.Iubirea se daruieste fara conditii si fara servituti.
0 comments:
Post a Comment